27 octombrie 2017
Oare asta sa fie definitia fericirii? Au fost momente in viata mea cand am crezut ca sunt fericita, dar mai tarziu am realizat ca era o fericire falsa. Zic falsa pentru ca nu provenea din ceva pur. Era o prefacatorie, o minciuna si o agonie impachetata frumos.
Dar pe moment a fost fericire. O fericire care a cerut la schimb o moneda mult prea mare pentru mine. O moneda pe care am crezut ca o pot da la schimb, ca imi permit, ca va fi ok chiar si fara acea moneda. Dar nu a fost chiar asa! Am platit un pret care s-a dovedit a fi destul de mare, un pret care a lasat cicatrici. Cicatrici care cu timpul s-au vindecat, dar au ramas totusi acolo, dar doar cat sa imi aduca aminte de pretul platit si sa nu ma mai las pacalita a doua oara.
Fericirea vine prin toate modurile.
Moduri, de unii blamate, condamnate, de altii incurajate, dar si prin cele mai frumoase si pure moduri.
Tipul ala de fericire care te face sa atingi stelele si sa ramai acolo. Sa alergi prin praful de stele, sa te ascunzi dupa luna si dupa soare si sa nu mai vrei cobori niciodata de acolo. Acea fericire, zic eu, ca ar trebui noi sa o gasim si sa o facem sa infloreasca. Sa o facem mai puternica si mai frumoasa in fiecare zi, ca atunci cand ar fi prima data cand o experimentam, dar de fiecare data sa fie mai intensa si sa zburam mai sus.