„Imi place ea. Fata cu parul ca briza de iunie..”

3 octombrie 2017

Unora le place tenisul. Altora le place cafeaua in doi. Unora le place jazz-ul.. Multora le place doar ce place unora sau altora..

Mie imi plac culorile. Culorile cu arome de ceva ce mereu imi va aduce aminte de copilarie. Mie imi plac spatiile. Spatiile fara contur,neingradite.. Si-mi plac, desigur, sunetele care permanent sa-mi aminteasca cum e sa fii fericit. Imi plac gusturile. Gusturile dure.. Fara echivoc si fara urma de comparatie.

Imi place ea. Scortisoara are culoarea ochilor ei, si-mi place si ea.. Inca din copilarie.

Imi place zambetul ei. Fara echivoc. Doar plin.

Imi place gustul ei. Inconfundabil,dur..aduce putin cu al sangelui proaspat tasnit din buza, cand mirat, am muscat din tarana..
Imi place ea. Fata cu parul ca briza de iunie..” – C

Reclame

FERICÍRE, fericiri, Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – ferici.

27 octombrie 2017

Oare asta sa fie definitia fericirii? Au fost momente in viata mea cand am crezut ca sunt fericita, dar mai tarziu am realizat ca era o fericire falsa. Zic falsa pentru ca nu provenea din ceva pur. Era o prefacatorie, o minciuna si o agonie impachetata frumos.

Dar pe moment a fost fericire. O fericire care a cerut la schimb o moneda mult prea mare pentru mine. O moneda pe care am crezut ca o pot da la schimb, ca imi permit, ca va fi ok chiar si fara acea moneda. Dar nu a fost chiar asa! Am platit un pret care s-a dovedit a fi destul de mare, un pret care a lasat cicatrici. Cicatrici care cu timpul s-au vindecat, dar au ramas totusi acolo, dar doar cat sa imi aduca aminte de pretul platit si sa nu ma mai las pacalita a doua oara.

Fericirea vine prin toate modurile.

Moduri, de unii blamate, condamnate, de altii incurajate, dar si prin cele mai frumoase si pure moduri.

Tipul ala de fericire care te face sa atingi stelele si sa ramai acolo. Sa alergi prin praful de stele, sa te ascunzi dupa luna si dupa soare si sa nu mai vrei cobori niciodata de acolo. Acea fericire, zic eu, ca ar trebui noi sa o gasim si sa o facem sa infloreasca. Sa o facem mai puternica si mai frumoasa in fiecare zi, ca atunci cand ar fi prima data cand o experimentam, dar de fiecare data sa fie mai intensa si sa zburam mai sus.

It Feels So Good To Be Bad

23 octombrie 2017

Societatea ne vrea niste oameni buni. Noi ne vrem niste oameni buni. Parintii ne cresc, sau nu, sa fim niste oameni buni. Si totusi de ce este atata rautate in jurul nostru? De ce este atat de greu sa fii un om bun? De ce nu lasa oamenii orgoliile, ego-ul si mandria la o parte? De ce nu pot ei sa fie ….pur si simplu oameni?

Sa zica , „Imi pare rau!”, atunci cand au gresit, sa nu se pretinda mereu a fi peste, sa arate ca el e mai bun si mai tare.

Concurenta asta dintre cine e mai bun ca cine, a ascuns si a acoperit tot ce ne face atat de speciali pe lumea asta!

Asta e natura umana, iubito! Omul este cea mai feroce fiara!

Asa sa fie oare? Daca omul este cea mai feroce fiara, ce ii diferentiaza pe altii? Cum au ajuns unii niste miei in haita asta de lupi feroce? Ei de ce pot sa fie niste oameni buni?

Am mai auzit undeva ca sufletul omului este ca o oglinda! Din cauza asta oamenii buni au si cel mai mult de suferit. Pentru ca altii vad ce ei nu sunt, vad ca ei nu pot fi asa! Si ce face omul slab? Loveste! Pentru ca asta este cel mai usor sa faca, este cel mai la indemna!

Si atunci nu e de mirare ca tot mai multi renunta, renunta sa mai fie buni! Cat de mult sa mai duca loviturile, cat sa se mai taraie incercand sa faca un bine, intr-o lume atat de rea. E si normal sa renunte, obosesc! Este obositor, este greu! Dar asta il face si atat de frumos. Pe cat este de greu si de obositor, pe atat este de dulce sentimentul ala, ca tu esti altfel decat marea majoritate.

Asta inseamna sa fii black sheep. Nu inseamna sa fii, acea oaie neagra care cauzeaza probleme, inseamna sa fii diferit, sa fii unic si sa arati si oamenilor ca tu esti altfel!

Ne-am ales sa ne iubim la nebunie!

22 octombrie 2017

Cum stiu ca el este chiar EL?

Stiu, pentru ca ma face sa imi aduc aminte ca merit sa fiu fericita, doar pentru simplul fapt ca m-am nascut pe planeta asta atat de frumoasa si sa fiu eu asa cum sunt. Imi aduce aminte cum e sa iubesc si sa fiu iubita la infinit.

Ne-am ales unul pe altul…ne-am ales sa ne iubim la nebunie.

EL este cel care ma iubeste dimineata devreme, atunci cand inca sunt adormita, cel care ma place oricum – chiar daca eu ma plac sau nu! pentru el nu conteaza! El este cel care ma priveste in fiecare dimineata de parca as fi a 8 a minune a lumii si se asigura ca eu inteleg asta. Ma priveste cum nimeni nicicand nu a mai facut-o si nici nu o va mai face.

O minune doar pentru noi, in fiecare dimineata, atunci cand imbratisandu-ne, ni se contopesc si sufletele nu doar trupurile.

EL este omul care vrea sa imi cunoasca toate fricile, indoielile, anxietatile si vrea sa le traversam impreuna, mana in mana, invatandu-ma sa le inteleg si sa le iubesc pe fiecare in parte. El este omul care imi intelege fiecare gand, sentiment si traire.

Cel care stie ca impreuna avem toate culorile necesare sa coloram intreaga lume, cel care crede in ideile mele, chiar si in cele care incep cu: „Cum ar fi sa…?” si cel care de fiecare data cand nu poate fi langa mine, se asigura ca nu pierde nici o secunda din povestea noastra. „Sunt aici, doar la o tasta distanta!”. Cel care ma asculta ore in sir, imi asculta toate bunele si toate relele, cel care imi distrage atentia de la toate greutatile care mi-au iesit in cale.

El este cel care a inteles ca iubirea adevarata se manifesta prin lucruri mici.

Cel care imi spune ca, chiar si de ar pierde pariul pus, el tot imi va aduce micul dejun la pat!

Cel care isi declara dragostea nu pentru ca e Ziua indragostitilor, ci pentru ca e duminica.

Si sunt zile cand iubirea lui pare incredibila, de parca nu as merita-o, iar el imi aminteste de ce sunt demna de ea. Sa ma iubeasca, este usor!

El este omul care prin iubirea lui, ma inspira in fiecare zi, cel care ma face sa stiu ca impreuna vom cuceri lumea, cel care face sa dispara orice granita, cel care prin dragostea lui ma elibereaza.

El este barbatul care prin iubirea lui imi deschide o lume intreaga, iar eu cu bucurie voi face acelasi lucru pentru el!

Te iubesc!

Nimic nu este intamplator!

21 octombrie 2017

Nimic nu este intamplator!

Am trait zicala asta pe propria-mi piele de nenumarate ori. Si am ajuns sa o iubesc la nebunie! Pentru ca mereu, dar mereu in spatele ei statea ascuns ceva incredibil de frumos. Ceva ce mi-a depasit orice gand sau asteptare. De multe ori era mascata, poate intr-o dezamagire, poate intr-un ghinion sau pur si simplu intr-un eveniment ce ar fi putut parea neimportant atunci, dar care cu siguranta era un element cheie in ce avea se sa intample.

Am ajuns sa iubesc fiecare „rau” care apare in viata mea. Am invatat, pe propria piele, ca orice intamplare grea sau orice lupta la final se dovedeste a fi lucrarea pentru ceva grandios care depaseste orice imaginatie!

Am ajuns sa iubesc orice situatie care nu se intampla dupa bunul meu plac, orice intamplare care ma loveste, orice persoana care ma dezamageste pentru ca nu ma face decat sa imi aduc aminte ca ceva mult mai bun este pe cale sa se intample.

Nu exista coincidente, nu exista „asa a fost sa fie”. Exista doar:”exact lucrul ALA trebuia sa se intample”!

De cele mai multe ori noi ne abatem singuri de la drum si alegem sa fortam cate ceva ce banuim,ori chiar credem,ca este bun pentru noi. Dar Universul vrea doar ce e mai bun pentru noi. Doar asa se pot explica situatiile care ne pun la grea incercare. Noi am crezut ca asa ar fi mai bine, de aceea trebuie sa mergi pe drumul pietruit. Dar NU! Si pe drumul denivelat si plin de colb se poate merge catre.. Si cred ca exact asta este si toata frumusetea! In felul asta, savurezi finalul altfel, te bucuri altfel de el si il savurezi mult mai mult!

Trebuie sa invatam sa vibram pe aceleasi unde cu Universul, iar atunci cand vom prinde acele unde, ei bine….atunci vom gusta si savura din plin tot ce are El de oferit!

The Story of Thoes 97 Hearts!

1 octombrie 2017

97 de inimi, 97 de stele, 97 de ganduri pe minut,97 de vise pe secunda.

97 de zile, acum 95, maine 94. Pana la ce? Pana la ce vrea fiecare! Pentru unii poate fi o zi obisnuita, sau poate cea mai frumoasa zi pe care au trait-o pana atunci. Pentru altii ar putea fi acea zi care le va schimba complet viata. Ideea este ca pentru toti, aceeasi zi poate insemna ceva total diferit. Insa pentru toti, sunt tot 97 de zile.

Diferit mai este si modul cum trec zilele! Cum sta treaba cu timpul asta? De ce cateodata el trece atat de repede si iti doresti sa se dilate pentru a putea trai, acel moment special la nesfarsit, iar cateodata parca el este cel mai mare dusman, pe care nu il poti invinge in niciun fel? Genul ala de dusman care sta in umbra si te ataca atunci cand te astepti mai putin, atunci cand esti la pamant, atunci cand nu ai in jurul tau nicio mana care sa te ridice.

Cum il putem oare pacali? Am incercat prin toate modurile posibile sa o fac. Cum am stiut eu mai bine si chiar cum am auzit de la altii ca ar fi mai bine si nimic nu a ajutat.

Nu mi-a ramas decat sa ma las in voia sortii asteia, sa o las sa isi faca jocul si sa astept sa vad unde vrea sa ajunga. Asta, cele 97 de ganduri care asteapta sa fie scrise si cele 97 de vise care asteapta sa fie implinite.

Binele e Rau sau Raul e Bine?

30 septembrie 2017

Ce inseamna bine si ce inseamna rau? Cine ar putea sa dea o definitie exacta, pentru reperele astea atat de consacrate?

Cum ar putea 2 suflete sa ajunga la o idee comuna, daca pentru unul binele inseamna bine, iar pentru celalalt, acelasi bine inseamna rau? Ei de unde stiu definitiile?Sau mai bine zis, ei de ce au definitii diferite pentru aceeasi idee? Cum ar trebui sa actionam mai bine pentru cel de langa noi, acel „de langa noi” pe care il iubesti mai mult decat orice pe lumea asta si caruia nu ai vrea sa ii vezi niciodata, o secunda de tristete pe fata sau in suflet (mai ales in suflet)? Daca prin acest bine ranim mai mult decat daca am face rau? Daca pentru noi definitia acestui rau este alta decat a lui? Ce facem atunci?

Cei mai altfel, cei care au chiulit atunci cand s-au dat aceste definitii si si-au imaginat ei ce inseamna bine si rau, cei care si-au format singuri propriile repere, lor cine le da niste instructiuni cu care ar putea totusi sa inteleaga cum merg lucrurile si sa se ghideze putin? Si de aici se naste intrebarea cea mare…..este bine sau rau sa fi altfel?

Cum sa faci atunci cand in capul tau este un amalgam de ganduri, trairi, scenarii, cu care nu te-ai mai intalnit niciodata si totusi ii tratezi ca pe niste vechi prieteni cu care te stii, vezi doamne, de o viata? Asta cum e? Bine sau rau? Cum trebuie facut? Cine poate sa raspunda?

Oare va exista vreodata un raspuns la toate intrebariile astea? Un raspuns care sa ii multumeasca pe toti. Un raspuns universal! Sau o sa ramana doar un mister care va fi descoperit de fiecare data altfel si asta il face sa ramana in continuare un mister pentru totdeauna?

Este atat de greu sa faci parte din cei altfel, dar nici nu cred ca as fi vrut sa fie mai usor. Mai usor ar fi insemnat sa fiu in linie cu toti ceilalti, si nu cred ca as putea. Nu as putea sa nu calc in afara liniei. Asta e rau? (:

Nu as fi vrut niciodata sa se ajunga la o situatie, in care TU sa fi cel ranit de MINE.

Am vrut doar sa te protejez!